Boli infecțioase și prevenție

Hantavirus 2026: Tot ce trebuie să știi despre transmitere, simptome și prevenție

de Cristina Chita 14 May 2026

Hantavirus 2026: Tot ce trebuie să știi despre transmitere, simptome și prevenție

De ce vorbim acum despre hantavirus?

În mai 2026, Organizația Mondială a Sănătății a confirmat un focar de infecție cu hantavirus la bordul navei de croazieră MV Hondius, ancorată în Oceanul Atlantic lângă Capul Verde — 11 cazuri (9 confirmate și 2 probabile), menținându-se cele trei decese, în mai puțin de o lună. Simultan, INSP (Institutul Național de Sănătate Publică) din România a precizat că, în perioada 2023–2026, au fost raportate 15 cazuri confirmate de infecție cu hantavirus pe teritoriul țării noastre: 4 în 2023, 3 în 2024, 7 în 2025 și unul în 2026, până în prezent.

Cuprins:

   1.    Ce este hantavirusul?
   2.    Cum se transmite?
   3.    Perioada de incubație
   4.    Cele două forme majore
   5.    Ce arată analizele?
   6. Cum se confirmă diagnosticul?
   7.    Tratament
   8.    Prevenție
   9.    Dezinfecția: o barieră critică împotriva hantavirusului
  10.  Contextul din România

1.   Ce este hantavirusul?

Hantavirusurile fac parte din familia Hantaviridae, ordinul Bunyavirales, și sunt virusuri ARN monocatenar cu sens negativ, învelite într-o anvelopă lipidică. Genomul lor este tripartit, iar segmentele S, M și L codifică nucleoproteina, glicoproteinele de suprafață și, respectiv, ARN-polimeraza dependentă de ARN.

Există mai multe specii de hantavirus, iar relevanța lor clinică diferă în funcție de regiune.

Europa și Asia (inclusiv România)

  • Virusul Puumala (PUUV): Transmis de șobolanul de bancă (Myodes glareolus); provoacă o formă ușoară-moderată de HFRS (nefropatie epidemică), fiind predominant în Scandinavia și Europa Centrală.
  • Virusul Dobrava-Belgrade (DOBV): Transmis de șoarecele de câmp (Apodemus flavicollis); este cauza celei mai severe forme de HFRS din Europa, fiind prezent în Balcani și România.
  • Virusul Seoul (SEOV): Singurul hantavirus cu distribuție globală, purtat de șobolanul comun (Rattus norvegicus).

America de Nord și de Sud

  • Virusul Sin Nombre: Cauza principală a Sindromului Pulmonar (HPS) în SUA și Canada.
  • Virusul Andes (ANDV): Prezent în Argentina și Chile; este singurul hantavirus cu transmitere inter-umană documentată și are o rată de mortalitate (CFR) de până la 50%.

2.   Cum se transmite?

Hantavirusul nu se transmite ca un virus respirator uman clasic. Omul este o gazdă accidentală, iar rezervorul natural este reprezentat de rozătoare. Cu excepția virusului Andes, hantavirusurile nu se transmit, în mod obișnuit, de la om la om.

Transmiterea apare cel mai frecvent prin inhalarea de aerosoli contaminați cu urină, fecale sau salivă de rozătoare infectate, mai ales atunci când spațiile contaminate sunt măturate, curățate sau deranjate fără protecție adecvată. Mai rar, infecția se poate produce prin contact direct cu mucoasele sau cu pielea lezată, prin mușcătura de rozătoare sau prin ingestia de alimente ori apă contaminate.

3.   Perioada de incubație

Incubația este variabilă, de obicei între 1 și 8 săptămâni, cu o medie de aproximativ 2–4 săptămâni. Tocmai această variabilitate face dificilă anamneza epidemiologică, pentru că pacientul nu își mai amintește întotdeauna expunerea relevantă.

4.   Cele două forme majore

4.1.          HFRS

Febra hemoragică cu sindrom renal este forma întâlnită în special în Europa și Asia și este asociată cu hantavirusuri precum Hantaan, Dobrava, Seoul și Puumala. Evoluția clasică, în formele severe, poate include mai multe faze succesive: febrilă, hipotensivă, oligurică, poliurică și de convalescență.

Formele produse de Puumala sunt adesea mai blânde, în timp ce infecțiile cu Dobrava sau Hantaan pot avea evoluții mai severe și necesită supraveghere atentă.

4.2.          HCPS/HPS

Sindromul cardiopulmonar asociat infecției cu hantavirus apare mai ales în Americi, fiind asociat în special cu Sin Nombre și Andes. După faza prodromală, pacientul se poate deteriora rapid, dezvoltând edem pulmonar noncardiogen, hipoxemie severă și șoc.

Pe radiografie pot apărea infiltrate bilaterale, iar evoluția poate fi fulminantă, motiv pentru care internarea timpurie și monitorizarea în terapie intensivă sunt esențiale.

5.   Ce arată analizele?

Hantavirusul lasă, de obicei, un profil biologic sugestiv, chiar dacă nu unul patognomonic. Cele mai frecvente modificări includ trombocitopenie, hemoconcentrare, leucocitoză cu deviere la stânga, imunooblaști pe frotiu periferic, creșterea LDH, transaminaze ușor sau moderat crescute, hiponatremie, hipoalbuminemie și, în formele cu afectare renală, creșterea creatininei și a ureei.

La examenul urinei pot apărea proteinurie și hematurie microscopică, iar imagistica poate arăta modificări compatibile cu edem pulmonar sau afectare renală, în funcție de forma clinică.

6.   Cum se confirmă diagnosticul?

Diagnosticul se bazează pe asocierea dintre contextul epidemiologic, tabloul clinic și testele de laborator. Serologia prin ELISA pentru IgM și IgG este, în practică, metoda principală, iar PCR poate fi utilă în fazele foarte precoce, înainte de apariția anticorpilor.

În funcție de disponibilitate, se pot utiliza și imunofluorescența sau Western blot. Culturile virale nu sunt folosite de rutină din motive de biosecuritate și complexitate tehnică.

7.   Tratament

În prezent, nu există un tratament antiviral specific aprobat pentru hantavirus și nici un vaccin aprobat pentru utilizare largă în Europa sau America. Tratamentul este în principal de susținere și trebuie adaptat severității cazului.

În HPS, sunt esențiale suportul respirator precoce, evitarea supraincărcării volemice, ventilația mecanică atunci când este necesară și, în centre specializate, ECMO. În HFRS, managementul include monitorizarea atentă a funcției renale, corecția dezechilibrelor hidroelectrolitice, dializă atunci când este necesar și supraveghere intensivă în formele severe.

Ribavirina a fost studiată mai ales în unele forme de HFRS, dar utilizarea ei nu trebuie prezentată ca soluție universală pentru toate infecțiile cu hantavirus.

8.   Prevenție

Prevenția rămâne esențială, pentru că reducerea expunerii la rozătoare este cea mai eficientă măsură. Spațiile pot fi protejate prin sigilarea orificiilor de acces, folosirea de recipiente etanșe pentru alimente, eliminarea surselor de hrană și adăpost pentru rozătoare și utilizarea capcanelor mecanice acolo unde este cazul.

La curățarea spațiilor contaminate, trebuie evitată măturarea uscată și folosirea aspiratorului clasic, deoarece acestea pot aerosoliza particulele infectante. Se recomandă aerisirea spațiului, purtarea echipamentului de protecție adecvat și umectarea suprafețelor contaminate înainte de manipulare.

9.   Dezinfecția: o barieră critică împotriva hantavirusului

Hantavirusul este un virus ARN anvelopat/încapsulat (posedă un înveliș lipidic). Din punct de vedere medical, aceasta este o veste bună: anvelopa de grăsime este extrem de sensibilă, făcând virusul mult mai ușor de distrus decât virusurile neanvelopate (cum este Poliovirusul).

9.1.          Ce ingrediente active ucid hantavirusul?

Printre substanțele cu acțiune demonstrată în distrugerea învelișului lipidic al hantavirusului, amintim:

  • Hipocloritul de sodiu: Este soluția de referință recomandată de CDC. Se utilizează o diluție de 1:10 (o parte înălbitor la 9 părți apă).
    • Protocol: Suprafața trebuie umectată (udată) complet și lăsată să acționeze timp de 5–10 minute înainte de ștergere. Această metodă previne aerosolizarea prafului contaminat.
  • Alcoolul etilic (minim 70%): Inactivează virusul aproape instantaneu. Este ideal pentru decontaminarea rapidă a obiectelor frecvent atinse și a mâinilor.
  • Compușii cuaternari de amoniu (QAC): „Dizolvă” anvelopa virală prin acțiune tensioactivă
  • Peroxidul de hidrogen (minim 3%): Un oxidant puternic care distruge integritatea materialului genetic viral.
  • Acid peracetic: prin oxidarea rapidă a componentelor celulare.

Utilizează biocidele în mod responsabil. Citește întotdeauna eticheta și informațiile despre produs înainte de aplicare. Respectă instrucțiunile furnizate de producător pentru a asigura eficiența dezinfectării și utilizarea în condiții de siguranță.
 

9.2.          Eficiența împotriva Hantavirus: De ce nu apare pe etichetă?

Dezinfectanții profesionali (precum cei de la Klintensiv) sunt testați conform standardului european EN 14476, care utilizează virusul Vaccinia ca surogat pentru virusurile anvelopate.

Acest lucru este suficient și pentru hantavirus deoarece Vaccinia este mai rezistent. Dacă un produs îl inactivează, este demonstrat științific că va distruge și virusuri mai fragile, inclusiv Hantavirus, prin afectarea învelișului lipidic.

Testarea directă a hantavirusului nu este necesară și nici practică, deoarece implică condiții de biosecuritate ridicată (BSL-3), fiind costisitoare și riscantă.

În Uniunea Europeană, etichetarea nu presupune enumerarea fiecărui virus. Mențiunea „activ împotriva virusurilor anvelopate” acoperă implicit și Hantavirusul.

Absența hantavirusului de pe etichetă nu indică lipsa eficacității, ci aplicarea standardelor europene de testare. Produsele conforme EN 14476 oferă protecție demonstrată, dacă sunt utilizate corect.

10.   Contextul din România

România se află într-o zonă geografică în care virusurile Dobrava și Puumala sunt serotipurile principale. INSP raportează cazuri anual, dar numărul real este probabil subestimat — formele ușoare de HFRS cu Puumala sunt frecvent diagnosticate ca „pielonefrită acută" sau „insuficiență renală acută de etiologie neprecizată".

În România, suspiciunea de hantavirus trebuie ridicată mai ales la pacientul din mediu rural sau la cel cu expunere la spații închise, neaerisite, precum pivnițe, poduri, magazii, depozite sau anexe gospodărești. Suspiciunea este și mai mare în sezonul rece, când contactul cu astfel de spații crește.

Ce trebuie să facă clinicianul:

  1. Să includă hantavirusul în diagnosticul diferențial al insuficienței renale acute febrile cu trombocitopenie.
  2. Să facă o anamneză epidemiologică atentă, inclusiv expunerea la rozătoare sau spații contaminate în ultimele săptămâni.
  3. Să solicite serologie IgM și IgG, iar dacă este posibil și util, PCR în faza precoce.
  4. Să decidă rapid internarea și monitorizarea intensivă în cazurile cu semne de severitate.


Concluzie

Hantavirusul nu este un subiect rar sau pur teoretic. Este o infecție care poate fi ușor trecută cu vederea la debut, dar care poate evolua rapid și sever, mai ales dacă nu este recunoscută la timp.

În fața unui pacient cu context epidemiologic sugestiv, febră, trombocitopenie și afectare renală sau respiratorie, suspiciunea de hantavirus trebuie ridicată devreme.

Referințe

1. World Health Organization (WHO). Hantavirus — Fact Sheet. 6 mai 2026. Disponibil la: https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/hantavirus

2. World Health Organization (WHO). Hantavirus cluster linked to cruise ship travel, multi-country — Disease Outbreak News (DON599). 4 mai 2026. Disponibil la: https://www.who.int/emergencies/disease-outbreak-news/item/2026-DON599

3. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). About Hantavirus. 13 mai 2024. Disponibil la: https://www.cdc.gov/hantavirus/about/index.html

4. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Clinician Brief: Hemorrhagic Fever with Renal Syndrome — Testing and Diagnosis. 20 mai 2024. Disponibil la: https://www.cdc.gov/hantavirus/hcp/clinical-overview/hfrs.html

5. Brocato RL, Hooper JW. Progress on the Prevention and Treatment of Hantavirus Disease. Viruses. 2019 Jul 4;11(7):610. doi: 10.3390/v11070610. PMID: 31277315; PMC: PMC6669544.

6. Afzal S, Ali L, Batool A, et al. Hantavirus: an overview and advancements in therapeutic approaches for infection. Front Microbiol. 2023 Oct 12;14:1233433. doi: 10.3389/fmicb.2023.1233433. PMC: PMC10601933.

7. Jonsson CB, Figueiredo LTM, Vapalahti O. A global perspective on hantavirus ecology, epidemiology, and disease. Clin Microbiol Rev. 2010;23(2):412–441. doi: 10.1128/CMR.00062-09.

8. Li et al. Seroprevalence of hantavirus infection in non-epidemic settings over four decades: a systematic review and meta-analysis. BMC Public Health. 2024.

9. Tian H, Stenseth NC. The ecological dynamics of hantavirus diseases: from environmental variability to disease prevention largely based on data from China. PLoS Negl Trop Dis. 2019;13(2):e0006901.

10. European Centre for Disease Prevention and Control (ECDC). Annual Epidemiological Report — Hantavirus Infection, 2020. Stockholm: ECDC; 10 ianuarie 2023. Disponibil la: https://www.ecdc.europa.eu/sites/default/files/documents/Hantavirus-AER-2020.pdf

11. Institutul Național de Sănătate Publică (INSP), România. Comunicat de presă privind infecția cu hantavirus în România, 2023–2026. 6 Mai 2026. Disponibil la: https://insp.gov.ro/2026/05/06/infectia-cu-hantavirus-clarificari-oficiale-si-nivelul-real-de-risc-pentru-populatie/

12. Hantavirus infections in the South-Eastern European countries. Experimental and Therapeutic Medicine. Spandidos Publications, 2023. doi: 10.3892/etm.2023.12129.

13. Washington State Department of Health. Hantavirus — Disease Reporting Guideline. 2025. Disponibil la: https://doh.wa.gov/sites/default/files/2025-08/420-056-Guideline-Hantavirus.pdf

14. Sally Lynne Westcott Hantavirus Cardiopulmonary Syndrome (HCPS) Workup. Actualizat 13 mai 2026. Disponibil la: https://emedicine.medscape.com/article/2500161-workup

15. StatPearls — NCBI Bookshelf. Hantavirus Pulmonary Syndrome. Actualizat 20 aprilie 2024. NBK513243. Disponibil la: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK513243/

16. StatPearls — NCBI Bookshelf. Hemorrhagic Fever Renal Syndrome. Actualizat 5 noiembrie 2023. NBK560660. Disponibil la: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK560660/

17. MSD Manual Professional Edition. Hantavirus Infection. Actualizat noiembrie 2025. Disponibil la: https://www.msdmanuals.com/professional/infectious-diseases/arboviruses-arenaviridae-and-filoviridae/hantavirus-infection

18. Rasmuson J, et al. Molecular Diagnosis of Hemorrhagic Fever with Renal Syndrome Caused by Puumala Virus. J Clin Microbiol. 2016;54(4):1068–1073. PMC: PMC4844727.

19. ul Qamar MT, Ahmad S, Khan A, Wei D. Editorial: Immunotherapeutics development against Hantaviruses. Front Immunol. 2024 Feb 7;15:1377137. doi: 10.3389/fimmu.2024.1377137. PMC: PMC10879583.

20. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Hantavirus Prevention — Cleaning Up After Rodents. 13 mai 2024. Disponibil la: https://www.cdc.gov/hantavirus/prevention/index.html

21. New York State Department of Health. Hantavirus Disease Fact Sheet. Actualizat 11 mai 2026. Disponibil la: https://www.health.ny.gov/diseases/communicable/hantavirus/fact_sheet.htm

22. Quip Laboratories. Hantavirus Disinfection — EPA-Registered Products and Protocols. 2025. Disponibil la: https://quiplabs.com/common-pathogens/hantavirus/

23. European Committee for Standardization (CEN). EN 14476:2013+A2:2019 — Chemical disinfectants and antiseptics — Quantitative suspension test for the evaluation of virucidal activity in the medical area. Brussels: CEN; 2019.

24. Klintensiv. (2026). www.klintensiv.ro

Sursă foto: www.magnific.com

Acest articol a fost elaborat în scop educațional și de informare medicală, fiind destinat atât specialiștilor din domeniul sănătății, cât și publicului larg interesat de prevenție și siguranță sanitară.